- refecá
- vb., ind. prez. 1 sg. reféc, 3 sg. şi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
refecá
Look at other dictionaries:
refeca — REFECÁ, reféc, vb. I. tranz. 1. A coase un refec. 2. A detaşa cu ferăstrăul marginile teşite ale scândurilor brute, pentru a obţine scânduri paralelipipedice. – cf. lat. r e f r i c a r e . Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
refecare — REFECÁRE, refecări, s.f. Acţiunea de a refeca şi rezultatul ei. – v. refeca. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REFECÁRE s. (ind.) tivire. (refecare lemnului.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime refecáre s. f., g. d.… … Dicționar Român
tivi — TIVÍ, tivesc, vb. IV. tranz. A face, a coase un tiv. ♦ fig. A mărgini, a împrejmui (cu un chenar, cu o dungă de altă culoare). – Din tiv. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TIVÍ vb. (pop.) a refeca, (reg.) a rupturi, a tigheli, (prin… … Dicționar Român
reféc — s. n., pl. refécuri pl. refécã … Romanian orthography
refec — REFÉC, refecuri, s.n. Cusătură cu ajutorul căreia se îmbină două bucăţi de material textil, ale căror margini se îndoaie şi se prind sub îndoitură, ca să nu se destrame; refecătură. ♢ expr. A lua (pe cineva) la refec sau (rar) a trage (cuiva) un… … Dicționar Român
refecat — REFECÁT, Ă, refecaţi, te, adj. Cusut cu refec. – v. refeca. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REFECÁT adj. v. tivit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
